pana sa te cunosc am iubit marea;
pana sa te cunosc am iubit muntzii;
am iubit cerul shi apusul soarelui,
am iubit cunoashterea shi am cunoscut abisul.
dar tot ce am iubit a disparut cand ai aparut tu!
mai pe urma, cu ajutorul tau mi-a revenit in minte totul,
dar parca mai minunat;
pentru ca toate-aveau in ele ceva din chipul tau...
shi marea, shi muntzii...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
s-au inventat diacriticele ;)
tzinand cont ca persoana a 2'a singular nu e scrisa cu litera mare.. s'ar putea sa fie o dedicatzie cu adresa terestriala totusi?
frumos. imi mai ramane o singura curiozitate... cui ii este dedicata aceasta poezie?
Trimiteți un comentariu