uneori imi ascund sufletul de prea mult tumult si rea
vointza a unora pe care ii intalnesc

uneori tac, shi ma cutremur cat de mult ma iubeshte Cel
Prea Inalt si cat de mult il uit eu

mi-e dor de copilarie
mi-e dor de acele clipe, cand visam sa fiu ca Isus

mi-e dor de glasul mamei mele care se ruga fierbinte
Domnului sa imi daruiasca intzelepciune

ash vrea sa fiu mai diafana,
fara prea multe vorbe-n vant
sa ma apropii de uman si sa-i citesc a inimii cantare.
sa pot sa am mai multa senectute
shi oboseala de pe frunte sa dispara.
ca o stafie ce alearga-n ceata
eu sa alerg spre dimineata...
sa tot alerg spre-a inimii dorintza
sa-L intalnesc de-a fi cu putintza

mai e de luptat... shi multe de-nfruntat
pana cand ai sa fii incoronat..
shi insushi Tatal itzi va da cununa
deci tot alearga shi la El priveshte-ntruna.