uneori imi ascund sufletul de prea mult tumult si rea
vointza a unora pe care ii intalnesc

uneori tac, shi ma cutremur cat de mult ma iubeshte Cel
Prea Inalt si cat de mult il uit eu

mi-e dor de copilarie
mi-e dor de acele clipe, cand visam sa fiu ca Isus

mi-e dor de glasul mamei mele care se ruga fierbinte
Domnului sa imi daruiasca intzelepciune

ash vrea sa fiu mai diafana,
fara prea multe vorbe-n vant
sa ma apropii de uman si sa-i citesc a inimii cantare.
sa pot sa am mai multa senectute
shi oboseala de pe frunte sa dispara.
ca o stafie ce alearga-n ceata
eu sa alerg spre dimineata...
sa tot alerg spre-a inimii dorintza
sa-L intalnesc de-a fi cu putintza

mai e de luptat... shi multe de-nfruntat
pana cand ai sa fii incoronat..
shi insushi Tatal itzi va da cununa
deci tot alearga shi la El priveshte-ntruna.

persoana a 2-a singular

pana sa te cunosc am iubit marea;
pana sa te cunosc am iubit muntzii;
am iubit cerul shi apusul soarelui,
am iubit cunoashterea shi am cunoscut abisul.
dar tot ce am iubit a disparut cand ai aparut tu!
mai pe urma, cu ajutorul tau mi-a revenit in minte totul,
dar parca mai minunat;
pentru ca toate-aveau in ele ceva din chipul tau...
shi marea, shi muntzii...

Mi-a mai ramas doar cerul...

Fericirea cautata cu atata truda

s-a risipit.

Timpul mi-a rapit fara mila trecutul

Nazuintele rand pe rand s-au topit...

Mi-a mai ramas doar cerul...

Si-n clipe de grea suferinta

pot sa zambesc

Caci daca timpul vietii mele apune

In ceruri ma asteapta un nou rasarit.

Mi-a mai ramas doar cerul...

Odihna lui o doresc ceas de ceas

zi de zi...

Caci toata durerea ce astazi ma leaga

Odata, in ceruri, se va sfarsi.

Mi-a mai ramas doar cerul...

Bogatia nemasurata a Tatalui meu!

Si chiar daca azi sunt trist si-amagit

... stiu sigur: intr-o zi tot cerul va fi al meu!

ineligibil

degeaba cautzi cuvinte.
prin venele tale oricum se scurge
incomprehensibilul.
degeaba te tarashti spre mine
salvarea-i la alticneva.

casa rasplatirilor

daca cineva nu te blestema cand rupi florile
necuprinderii sale,
daca cineva nu te blestema ca i-ai luat femeia
fara shtirea sa,
atunci pleaca capul odata cu toate relele tale
shi rosteshte convins, am obosit.
apoi du-te pe drumul ce duce la casa rasplatirilor
shi numeste furtuna, bucurie

shi totushi... n-ash vrea sa cer mai mult decat pot da

nu vreau sa-ntzeleg
ce-i inefabil
vreau sa-ntzeleg realul
(vreau) sa cuprind intreaga suferintza
sa dezrobesc tot ce-i profan (in mine)
sa simt cu inima de carne
sa uit
sa trec prin tot...
sa scriu
sa simt,
shi sa respir!
shi sa traiesc cu tot ce am
aceasta clipa!
te rog
lasa-mi
o ultima
aripa
sa pot sa zbor
sa sper
deshi va fi o clipa...
pune-mi sperantza
azi in suflet
sa trec spre nemurire
uitand de moarte...!

stau. oftez! meditez... la nimic

e o stare urata... neclaritate proclama!

timpul trece. nu fac nimic! mi-e somn!

mi-e somn de moarte!

mi-e sete de dragoste shi pace!

e greu sa gandeshti cand tzi-e mintea confuza;

te doare capul, te ustura ochii

... shi inima sangereaza...

adormi! gandindu-te la nemurire...

adormi, shi striga-n somn: IUBIRE!!

am cunoscut durerea, cand totzi se bucurau

am cunoscut ce-i zambetul, dar nu departe, shuvoi de lacrimi m-ashteptau

am cunoscut sublima mangaiere, dar care viatza-apoi in zbuciumari mi-a transformat

am cunoscut seninul, dar far' a shtii ca nu departe locuia suspinul

am cunoscut shi ziua, ins-am uitat de noapte

am cunoscut chiar biruintza, dar far' a socoti ca numai prin infrangeri o pot a dobandi

am cunoscut mai multe, dar am invatzat din toate, sa iau tot ce-i ma bun!

chiar nu am inspiratzie. inca nu este noapte. shi pana la urma… de unde toata fascinatzia asta pentru intuneric, noapte, umbra, mister? primele 3 aduc teama. shi misterul aduce complicatzii. complicatziile aduc situatzii complicate… situatziile aduc probleme de etica. shi astea aduc frustrari, depresii.

exagerez, evident.

rostite intru marturie

ascult in tacere
bucuria copilariei,
calmul batranilor inteleptzi,
cadentza,nicicand brutala
a cuvintelor
rostite intru marturie.

sunt printre spatziile de brambureala
a rautatzii omenesti
o clipa diplomatica a neshtirii.
poate o clipa umila dar fericita
a intalnirii cu Dumnezeu.