amintirea unui vis

cu pashi grabinzi spre casa merg
shi simt cum fadul suflu-al mortzii-n spate-mi sta
shi plang, shi merg... incep s-alerg
m-ascund de moarte.

aud funestul marsh al lumii ce-nconjoara
fiintza-mi cu timoare. astept o izbavire
astept o dragoste sa ma doboare
din cuibul fricii.

re - sentiment

in pofida celor intamplate,
un sentiment cordial shi perpetuu
tzashneshte cu acerbitate maxima
din inima-mi ahtiata de iubire

parea a fi perfecta utopie,
parea... dar nu era!
traiam un vis real, palpabil
eram in adevar: noi doi

zadarnic insa... ne imbatam cu apa rece.
credeam ca vom scruta in doi eternitatea
dar tot ce-am realizat noi doi
a fost un drum spre eshafod.

eho

privesc spre cer shi simt
adierea dragostei
ma uit la nori shi vad
frumusetzea celesta
admir natura shi constat
perfectziune suprema...
retraiesc cu nostalgie
sentimentul adolescentin
al dragostei pure...
contemplu, gandesc
simt, vad shi traiesc
surdul ecou
al nemuririi.

durere...

e noapte...
doar lacrimile curg
nemuritoare-n veci.
e-o neagra noapte...
luceferii acum s-au stins
lumina in sufletul aprins
pe alta lume acum plang
cu voci inchise in mormant.
dar dragostea purtata lor
nu se va stinge nici cand mor
ea este sincera shi-adevarata
de sufletul-copil purtata.
o! de-atzi fi ramas aici
sa ma vedetzi crescand, razand,
ori numai trista sau plangand
voi atzi voit doar lacrimile mele
ce se vor pierde-n noptzi mai grele
caci aste cai atat de-amare
va vor purta pe-a mortzii mare.